Oamenii...

     Oamenii,au multe calitati si defecte,nu am nimic cu nimeni,insa persoanele false nu le suport,mai ales cele pe care le consider totusi niste prieteni.Am trait pe pielea mea ca o prietena care o cunosteam de 10 ani si care imi era foarte buna (cel putin asa credeam eu) sa ma minta pe fata fara pic de rusine si sa fie atat de falsa incat ai contrazice pe toti  cei care neaga ce zice ea.Nici nu ma asteptam sa ma minta si sa-si bata joc de mine si de prietenia noastra,anyway,am trecut peste...
     Imi  plac oamenii maturi,cu capul pe umeri,care stiu ce vor de la viata.Nu suport momaiile astea care nu pot face nimic cu mana lor si depind in permanenta de cineva.
     Eu sincer nu ma consider una dintre cele mai mature persoane.Eu cred ca "a fi matur" nu inseama sa ai o anumita varsta,cred ca experienta,intamplarile si necazurile te fac mai puternic si mai matur.Maturitatea,din punctul meu de vedere,mai inseamna sa stii ce vrei si sa lupti pentru dorintele tale indiferent de piedici.Asta inseamna si curaj,putere...vointa.
     Vointa cred ca are orice om,dar lenea probabil ca i-o ia inainte si o incetineste.Deseori mi se inampla sa vreau sa fac ceva sau sa ma opresc dintr-o activitate datorita lenei,dar intotdeauna imi vine in minte mama mea care nu sta locului si face in permanenta ceva bun pentru mine,pentru ea,pentru familie,poate pentru lume in general...si tresar imediat si imi termin toate treburile fara sa discut.
     Nu am idoli sau modele in viata,decat mama mea...fara ea cred ca as bea apa din balti si as manca din gunoi.Cred ca pentru oricine,mama sa ar trebuie sa fie un model si intotdeauna cand esti pe cale sa faci ceva rau,si suparator,gandestete la mama ta si la cat ar suferi ea.Eu nu as putea sa o supar,mai degraba eu as fi aia suparata ca am intristat-o din cauza la ce am facut."E bine mereu in viata sa gandesti de doua ori !"